Mulți indivizi se caracterizează prin trăsături de personalitate specifice, de la vesel și extrovertit la introvertit, nepăsător, plin de viață și solemn. Trăsăturile de personalitate devin tulburări de personalitate atunci când aceste trăsături comportamentale de lungă durată provoacă probleme cu munca și relațiile. Tulburarea de personalitate evitantă este o afecțiune psihiatrică caracterizată printr-un model pe tot parcursul vieții de inhibare socială extremă, sentimente de inadecvare și sensibilitate la respingere. Persoanele cu tulburări de personalitate evitante pot evita activitățile de muncă sau pot refuza ofertele de locuri de muncă din cauza temerilor de critici sau dezamăgirii din partea celorlalți. Comportamentul evitant începe de obicei în copilărie sau în copilăria timpurie cu timiditate, izolare și evitarea străinilor sau a locurilor noi. Majoritatea oamenilor timizi în primii ani tind să iasă din acest comportament, dar cei care dezvoltă tulburări de personalitate evitante devin din ce în ce mai timizi pe măsură ce intră în adolescență și la maturitate. Este posibil ca persoanele cu tulburări de personalitate evitante să fi fost agresate, neglijate sau abuzate în copilărie, ceea ce le-a determinat să se izoleze de ceilalți. A avea o sensibilitate ridicată la respingere poate face ca indivizii să nu aibă mulți prieteni, să nu ceară o creștere la locul de muncă, să nu își exprime opinia în jurul celorlalți și să nu pună întrebări. Statisticile arată că aproximativ 2 la sută din populație are tulburări de personalitate evitante și această tulburare afectează în egală măsură atât bărbații, cât și femeile.

Semnele și simptomele tulburării de personalitate evitante

• ușor rănit de critici sau dezaprobare
• Nu există prieteni apropiați
• Reticența de a se implica cu oamenii
• Evitarea activităților sau a ocupațiilor care implică contactul cu ceilalți
• Timiditatea în situații sociale din teama de a face ceva greșit
• Exagerarea dificultăților potențiale
• Arătarea unei restricții excesive în relațiile intime
• Sentimentul inept din punct de vedere social, inferior sau lipsit de atracție pentru alte persoane
• Nu este dispus să-și asume riscuri sau să încerce lucruri noi, deoarece acestea se pot dovedi jenante

Dorința de a se potrivi

În ciuda izolării lor, o persoană cu tulburare de personalitate evitantă își dorește de fapt afecțiune și acceptare. Pot chiar să fantasmeze relațiile idealizate cu ceilalți și se pot rușina de cine sunt din cauza modului în care au fost tratați în copilărie. Evitarea este un mecanism de coping pe care mulți îl folosesc ca o modalitate de a depăși obstacolele experimentate în copilărie, totuși evitarea alimentează și frica și cu cât eviți mai mult ceea ce te temi, cu atât te temi mai mult creând un ciclu vâscos și nesănătos.
Deși există nu este un remediu pentru tulburările de personalitate, terapia poate avea un impact pozitiv atunci când este utilizată în mediul adecvat. Terapia cognitiv-comportamentală este tratamentul de alegere pentru tulburarea de personalitate evitantă, deoarece accentul se pune pe schimbarea tiparelor de gândire, precum și pe modificarea comportamentului. Accentul este pus pe a ajuta individul să devină desensibilizat față de stimulii (situații sociale) care îi provoacă frică, ducând la evitare și izolare. Modificarea comportamentului include învățarea abilităților sociale necesare funcționării în societate: