Cockney, dialect al limbii engleze vorbite în mod tradițional de londonezii din clasa muncitoare. Cockney este, de asemenea, adesea folosit pentru a se referi la oricine din Londra – în special, din East End.

Cuvântul Cockney a avut o conotație peiorativă, derivând inițial din cokenay, sau cokeney, un cuvânt târziu în engleza mijlocie a secolul al XIV-lea care însemna, literalmente, „ou de cocoș” (adică un ou mic sau defect, imaginat să provină de la un cocoș – care, desigur, nu poate produce ouă). Acest sens negativ a dat naștere la folosirea lui Cockney pentru a însemna „milksop” sau „copil cocoșat” (un copil răsfățat sau răsfățat). Cuvântul a fost aplicat ulterior unui rezident al orașului care a fost considerat fie afectat, fie slab.

Pentru majoritatea persoanelor din afară, Cockney este oricine din Londra , deși nativii contemporani din Londra, în special din East End, folosesc cuvântul cu mândrie. În sensurile sale geografice și culturale, Cockney este cel mai bine definit ca o persoană născută la distanță de clopotele bisericii din St. Mary-le-Bow, Cheapside, în City of London S-a estimat că, înainte de zgomotul traficului, sunetul o F Bow Bowells a ajuns la aproximativ 10 km la est, 5 km (8 km) la nord, 4 mile (6 km) la vest și 3 mile (5 km) la sud. Marea majoritate a spitalelor din East End din Londra se încadrează în jurisdicția respectivă.

Cockney, ca dialect, se remarcă cel mai mult prin argot sau limbaj codat, care s-a născut dintr-un ingenios argou rimat. Există până la 150 de termeni care sunt recunoscuți instantaneu de orice utilizator de argou rimat. De exemplu, sintagma folosește-ți pâinea – adică „folosește-ți capul” – este derivată din sintagma rimată pâine. Această frază este doar o parte a tradiției lombare a argumei rimate care poate fi urmărită până la East End. Această tradiție este gândită să fi început la mijlocul secolului al XIX-lea ca un cod prin care fie infractorii au confundat poliția, fie vânzătorii au comparat note între ele dincolo de înțelegerea clienților lor.

Modul în care se creează jargonul rimat al lui Cockney poate fi cel mai bine explicat prin exemple. „Mă duc sus” devine Mă duc pe merele din Cockney . Merele face parte din expresia mere și pere, care rimează cu scări; iar perele sunt apoi aruncate. În acest exemplu, un cuvânt este înlocuit cu o frază care se termină cu un cuvânt rimat, iar acel cuvânt rimat este apoi abandonat (împreună cu, în mere și pere, și). La fel, „perucă” devine sirop (din sirop de smochine) și „soție” devine necaz (din necaz și ceartă).

Omiterea cuvântului rimat nu este însă o caracteristică consecventă a lui Cockney. Alte preferate mai simple, care sunt recunoscute în afara comunității Cockney și care au fost adoptate în lexiconul general al argotului englezesc, sunt folosirea Curselor de bărci pentru „față”, Adam și Eva pentru „crede”, frunze de ceai pentru „hoț, ”Plăcinte tocate pentru„ ochi ”, bonă de capră pentru„ haină ”, farfurii de carne pentru„ stradă ”, rădăcini de margaretă pentru„ cizme ”, cremă crăpată pentru„ knackered ”, farfurie de porțelan pentru„ mate ”, pâine brună pentru„ mort „Baie cu bule pentru„ râs ”, pâine și miere pentru„ bani ”, benzi de alamă pentru„ mâini ”, fluier și flaut pentru„ costum ”, fosa septică pentru„ Yank ”(adică, Yankee sau un american) și coacăz de coacăze pentru „soare” și, cu o extensie mai recentă, „The Sun” (un ziar britanic).

Mai puțin cunoscute sunt expresiile a căror semnificație este mai puțin simplă, cum ar fi împrumută și implora „ou” (un termen care s-a bucurat de o viață reînnoită în timpul raționamentului alimentar din cel de-al doilea război mondial), armată și marină pentru „sos” (dintre care era mult la mese în ambele forțe), și nu ar fi trebuit să se refere la vinul de port (derivat f femeile rom care au spus, când li s-a cerut „să aibă altul”, că „nu ar trebui”. Lumina și întunericul au luat locul „parcului”, o referință oblică la o directivă anterioară a Consiliului județean din Londra, ca să sune un clopot și să se închidă porțile în parcuri la amurg. Bârlogul lui Lion a venit să stea „scaun”, cu referire la pericolul de a perturba somnul de după-amiază al unui tată în fotoliul său. La fel, sticla și dopul au provenit prin cuvântul cupru (un polițist), cu sticla care înseamnă „a închide” și un dop care se referă la cineva care împiedică o altă persoană să facă ceva.

Multe dintre rearanjările utilizate în Cockney formularea a devenit porecle inofensive, mai degrabă decât cuvinte cod sinistre. Până în anii 1950, mulți londonezi din clasa muncitoare, pasionați de un pic de jocuri de cuvinte, tranzacționau acele fraze între ele, lăsând adesea partea de rimare, astfel încât „luarea Mickey” a fost tăiat din originalul „Mickey Bliss” (adică „luând pis”, argou britanic pentru a ridiculiza pe cineva) și „a spune porcilor” a fost tăiat din „plăcinte cu porc” (adică „minciuni”).

Ca orice dialect sau limbă, Cockney a continuat să evolueze și astăzi reflectă contururile culturii pop contemporane din Marea Britanie.O mare parte din „noul” Cockney care a apărut pentru prima oară la sfârșitul secolului al XX-lea folosește numele vedetelor: Alan Whickers în locul „chiloților”, Christian Slater pentru „mai târziu”, Danny Marr pentru „mașină”, David Gower pentru „duș”, Hank Marvin pentru „înfometat” și Sweeney Todd pentru „The Flying Squad” (o unitate din cadrul Poliției Metropolitane din Londra). La fel, acele monede pot fi grosiere, rotind în jurul consumului de alcool (Paul Weller pentru „Stella”, Winona Ryder pentru „cidru”) ) și funcții corporale (Wallace și Gromit pentru „vărsături”). Au avut loc și adaptări: pe rock ‘n’ roll a fost eclipsat de pe Cheryl Cole pentru a însemna „a fi pe dole” (adică, a primi ajutor guvernamental). Cockney centrat pe celebrități poate fi strâns în riffuri lungi:

Am lăsat-o pe Claire Rayners pe Fatboy Slim așa că am întârziat la Basil Fawlty. Andy McNab mi-a costat un Ayrton Senna, dar nu m-a împiedicat să obțin Britney Spears. Următorul lucru pe care îl știți s-a transformat într-un jucător Gary și am renunțat la Chevy Chase.

În 2012, Muzeul Londrei, citând un studiu pe care l-a realizat, a anunțat că jargonul rimat al lui Cockney era pe cale de dispariție și a sugerat că jargonul tinerilor, versurile rap și hip-hop și mesajele text amenință „dialectul tradițional” al londonezilor din clasa muncitoare. Aproape în același timp, s-a dezvoltat o campanie de predare a lui Cockney în școlile din East End, la fel ca și eforturile de recunoaștere a jargonului rimat Cockney ca „dialect oficial” printre cele peste 100 de limbi vorbite deja de diversitatea populației din zonă.