Un alt cadru pe care îl folosesc sociologii pentru a înțelege lumea este teoria funcțională structurală. Ideea sa centrală este că societatea este o unitate complexă, formată din părți interdependente. Sociologii care aplică această teorie studiază structura socială și funcția socială. Sociologul francez Émile Durkheim și-a bazat munca pe această teorie.

Funcțiile devianței

Durkheim a susținut că devianța este o parte normală și necesară a oricărei societăți, deoarece contribuie la ordinea socială. El a identificat patru funcții specifice pe care le îndeplinește devianța:

1. Afirmarea normelor și valorilor culturale: a vedea o persoană pedepsită pentru un act deviant întărește ceea ce o societate vede ca un comportament acceptabil sau inacceptabil. Condamnarea unui hoț la închisoare afirmă valoarea noastră culturală că furtul este greșit. La fel cum unii oameni cred că conceptul de Dumnezeu nu ar putea exista fără conceptul diavolului, devianța ne ajută să afirmăm și să ne definim propriile norme.
2. Clarificarea binelui și a răului: răspunsurile la comportamentul deviant ajută indivizii să distingă între bine și rău. Când un elev înșală la un test și primește o notă nereușită pentru curs, restul clasei află că trișarea este greșită și nu va fi tolerată.
3. Unificarea celorlalți în societate: răspunsurile la devianță pot aduce oameni mai apropiați. În urma atacurilor din 11 septembrie 2001, oamenii din Statele Unite și chiar din întreaga lume au fost uniți în șocul și durerea lor. A existat o creștere a sentimentului patriotic și a sentimentului de unitate socială în rândul cetățenilor Statelor Unite.
4. Promovarea schimbărilor sociale: Devianța poate încuraja societatea dominantă să ia în considerare norme și valori alternative. Actul de devianță al lui Rosa Parks din Montgomery, Alabama, în 1955 a dus la declarația Curții Supreme a SUA conform căreia segregarea pentru transportul public era neconstituțională.

Teoria devianței tulpinii

Uneori oamenii constată că, atunci când încearcă să atingă obiective aprobate cultural, căile lor sunt blocate. Nu toată lumea are acces la mijloace instituționalizate sau la modalități legitime de obținere a succesului. Teoria tulpinilor, dezvoltată de sociologul Robert Merton, susține că, atunci când oamenilor li se împiedică atingerea obiectivelor aprobate cultural prin mijloace instituționale, ei experimentează tulpina sau frustrarea care poate duce la devianță. El a spus că aceștia experimentează și anomii sau sentimente de a fi deconectate de societate, care pot apărea atunci când oamenii nu au acces la mijloacele instituționalizate pentru a-și atinge obiectivele.

Exemplu: într-o clasă de absolvenți de liceu, 90% dintre studenți au fost acceptați la diferite colegii. Cinci la sută nu vor să meargă la facultate, iar restul de cinci la sută vor să meargă la facultate, dar nu pot, din orice motiv. Toți studenții doresc să aibă succes financiar, iar frecventarea facultății este în general acceptată ca primul pas către acest obiectiv. Cei cinci la sută care doresc să urmeze facultatea, dar probabil nu se pot simți frustrați. Au avut aceleași obiective ca toți ceilalți, dar au fost blocați de mijloacele obișnuite de a le atinge. Ele pot acționa într-o manieră deviantă.

Mijloace instituționale pentru succes

În anii 1960, sociologii Richard Cloward și Lloyd Ohlin au teorizat că cea mai dificilă sarcină cu care se confruntă societățile industrializate este găsirea și instruirea oamenilor pentru preluarea celor mai exigente locuri de muncă din generația anterioară. Pentru a progresa, societatea are nevoie de o forță de muncă alfabetizată, foarte instruită. Sarcina societății este de a-și motiva cetățenii să exceleze la locul de muncă, iar cel mai bun mod de a face acest lucru este să încurajezi nemulțumirea față de statu quo. Cloward și Ohlin au susținut că, dacă oamenii ar fi nemulțumiți de ceea ce au, ce au câștigat sau unde au trăit, ar fi motivați să lucreze mai mult pentru a-și îmbunătăți circumstanțele.

Pentru a concura pe piața mondială , o societate trebuie să ofere mijloace instituționalizate de reușită. De exemplu, societățile care apreciază învățământul superior ca o modalitate de a avansa la locul de muncă trebuie să pună oportunitatea educațională la dispoziția tuturor.

Structuri de oportunitate ilegitimă

Cloward și Ohlin au aprofundat în continuare teoria teoriilor lui Merton. . Comportamentul deviant – în special infracțiunea – nu a fost doar un răspuns la mijloacele limitate de succes instituționalizate. Mai degrabă, infracțiunea a rezultat, de asemenea, din accesul sporit la structuri de oportunități nelegitime sau din diferite mijloace ilegale pentru a obține succesul. Aceste structuri, cum ar fi criminalitatea, sunt adesea mai disponibile pentru oamenii săraci care trăiesc în mahalalele urbane. În interiorul orașului, o persoană săracă se poate implica în prostituție, jaf, trafic de droguri sau împrumuturi pentru a câștiga bani. Deși aceste activități sunt în mod clar ilegale, ele oferă adesea oportunități de a câștiga sume mari de bani, precum și de a câștiga statutul în rândul colegilor.

Reacțiile la obiectivele culturale și mijloacele instituționalizate

Merton a teorizat despre modul în care membrii unei societăți răspund la obiectivele culturale și la mijloacele instituționalizate. El a descoperit că oamenii își adaptează obiectivele ca răspuns la mijloacele pe care societatea le oferă pentru a le atinge. El a identificat cinci tipuri de reacții:

1. Conformiști: Majoritatea oamenilor sunt conformiști. Aceștia acceptă obiectivele pe care societatea lor le propune, precum și mijloacele instituționale de a le atinge. Majoritatea oamenilor doresc să obțină acel statut vag numit „viață bună” și acceptă că educația și munca grea sunt cele mai bune modalități de a ajunge acolo.
2. Inovatori: acești oameni acceptă obiectivele societății, dar resping căile obișnuite de Membrii criminalității organizate, care au bani, dar își obțin averea prin mijloace deviante, ar putea fi considerați inovatori.
3. Ritualici: un ritualist respinge obiectivele culturale, dar acceptă totuși mijloacele instituționalizate de a le atinge. Dacă un persoana care ocupă același loc de muncă de ani de zile nu are nicio dorință pentru mai mulți bani, responsabilitate, putere sau statut, este un ritualist. Această persoană se angajează în aceleași ritualuri în fiecare zi, dar a renunțat la speranța că eforturile vor produce rezultatele dorite.
4. Retreatistii: Retreatistii resping obiectivele culturale, precum și mijloacele instituționalizate de a le atinge. Nu sunt interesați să câștige bani sau să avanseze într-o anumită carieră și tind să nu le pese de munca grea sau despre obținerea unui educaţie.
5. Rebeli: rebelii nu numai că resping obiectivele aprobate din punct de vedere cultural și mijloacele de a le atinge, ci îi înlocuiesc cu propriile lor obiective. Revoluționarii sunt rebeli prin faptul că resping statu quo-ul. Dacă un revoluționar respinge capitalismul sau democrația, de exemplu, el sau ea poate încerca să-l înlocuiască cu propria sa formă de guvernare.

Obiectivele și mijloacele lui Merton

Metoda de adaptare

Obiective culturale

Mijloace instituționalizate

Conformiști

Accept

Accept

Inovatori

Accept

Respinge

Ritualisti

Respinge

Accept

Retreatists

Resping

Resping

Rebeli

Respinge / Înlocuiește

Respinge / Înlocuiește