Rezumat

Articolul rezumat – Am studiat 36 de pacienți cu infarct pontin acut izolat, dovedit de RMN. Corespunzător teritoriilor constante ale vaselor pontine intrinseci, infarctele au urmat o distribuție predictibilă, permițându-ne să delimităm trei sindroame principale. Douăzeci și unu de pacienți au avut un infarct pontin ventral. Implicarea motorie a variat de la hemipareză ușoară (sindrom pontin ventrolateral) până la hemipareză severă cu ataxie bilaterală și disartrie (sindrom pontin ventromedial). În plus, trei sferturi dintre pacienți au prezentat dovezi clinice pentru o disfuncție tegmentală de obicei ușoară. Unsprezece pacienți au avut un infarct pontin tegmental, prezentând semne tegmentale (tulburări de mișcare a ochilor, paralizii ale nervului cranian, tulburări senzoriale) și în principal deficite motorii ușoare (sindrom pontin tegmental). Doar patru pacienți aveau deficite alternante, iar acestea nu corespundeau niciodată cu așa-numitele sindroame pontine clasice. Infarctele din teritoriul tegmental medial și lateral extrem nu au fost niciodată observate izolat, fiind întotdeauna asociate cu infarcturi cerebeloase sau mai mari (și multiple) în circulația posterioară. Patru pacienți cu un infarct pontin ventrotegmental bilateral au prezentat paralizie pseudobulbară acută, deficite motorii bilaterale și semne tegmentale. cauza presupusă de accident vascular cerebral (16/36, 44%). Boala ramurii arterei bazilare a fost asociată în special cu infarctele ventrale mari, simptomatologia clinică severă, cursul progresiv sau fluctuant și recurența locală. Presupusa boală a arterelor mici (9/36, 25%) a fost de obicei asociată cu infarctele ventrale sau tegmentale mici și cu ameliorarea rapidă a sindroamelor lacunare. Stenoza arterelor mari (8/36, 22%) și cardioembolia (1/36, 3%) au fost mai puțin frecvente decât în seriile de infarcte de circulație posterioară care includ leziuni simultane de pontină și extrapontină.

Recuperarea a fost bună la două treimi dintre pacienți, rezultatul cel mai rău fiind asociat cu infarcte ventrale mari.

NEUROLOGIE 1996; 46: 165-175