Definiția ironiei

Ironia este un dispozitiv literar în care afirmații sau situații contradictorii dezvăluie o realitate diferită de ceea ce pare a fi adevărat. Există multe forme de ironie prezentate în literatură. Eficacitatea ironiei ca dispozitiv literar depinde de așteptările cititorului și de înțelegerea diferenței dintre ceea ce „ar trebui” să se întâmple și ceea ce „de fapt” se întâmplă într-o operă literară. Aceasta poate fi sub forma unui rezultat neprevăzut al unui eveniment, a unui comportament neprevăzut al unui personaj sau a unui lucru incongruent care se spune.

Unul dintre cele mai faimoase exemple de ironie din literatură provine din Darul magilor de O. Henry. În această poveste, un cuplu proaspăt căsătorit decide în mod independent să sacrifice și să vândă ceea ce înseamnă cel mai mult pentru ei înșiși, pentru a cumpăra un cadou de Crăciun pentru celălalt. Din păcate, darurile pe care le primesc unul de la celălalt sunt destinate bunurilor foarte prețuite pe care le-au vândut amândoi. Drept urmare, deși sacrificiile lor simbolizează dragostea pe care o au unul pentru celălalt, darurile reale pe care le primesc sunt aproape inutile.

Exemple obișnuite de ironie

Multe fraze și situații frecvente reflectă ironie. Ironia provine adesea dintr-un răspuns neprevăzut (ironie verbală) sau dintr-un rezultat neașteptat (ironie situațională). Iată câteva exemple obișnuite de ironie verbală și situațională:

Ironia verbală

• Spunând unui grup liniștit: „nu vorbește toată lumea dintr-o dată”
• Venind acasă la o mare mizerie și spunând „este minunat să te întorci”
• Spunând unui client nepoliticos să „aibă o zi frumoasă”
• Mergând într-un teatru gol și întrebând , „este prea aglomerat”
• Afirmând în timpul unei furtuni, „vreme frumoasă pe care o avem”
• Un personaj de autoritate care pătrunde în cameră spunând „nu vă deranjați să stați în picioare sau orice ”
• Un comediant care spune unui public care nu răspunde,„ voi toți sunteți o mulțime grozavă ”
• Descrie pe cineva care spune prostii un„ geniu ”
• Livrând rău vești spunând „veștile bune sunt”
• Intrând într-o cameră dezordonată a unui copil și spunând „locul drăguț pe care îl ai aici”

Ironia situațională

• O stație de pompieri care arde
• Câștigător a unei albine ortografice care nu reușesc o ortografie test
• Un tricou cu logo-ul „Cumpărați american” fabricat în China
• Consilier în căsătorie divorțând de a treia soție
• Trimiterea unei felicitări de Crăciun cuiva este evreu
• Lăsând o spălătorie auto la începutul unei ploi de apă
• Un dentist care are nevoie de un canal radicular
• Merge la o întâlnire oarbă cu cineva cu deficiențe de vedere
• O secție de poliție este spargută
• Achiziționarea unui colet de timbre cu o zi înainte ca prețul pentru a trimite o scrisoare să crească

Exemple de ironie în complot

Ironia este extrem de utilă ca dispozitiv de complot. Cititorii sau spectatorii unui complot care include ironie numesc adesea acest efect o „întorsătură”. Iată câteva exemple de ironie în comploturi cunoscute:

• Vrăjitorul din Oz (L. Frank Baum): personajele au deja ceea ce cer de la vrăjitor
• Time Enough at Last (episodul din „The Twilight Zone”): personajul principal, care dorește să fie lăsat singur să citească, supraviețuiește unei explozii apocaliptice, dar își sparge ochelarii de lectură
• Oedipus Rex (Sofocle) : Oedip caută un criminal care, se pare, este el însuși
• Cask of Amontillado (Edgar Allan Poe): personajul „Fortunato” se întâlnește cu o soartă nefericită
• Hansel și Gretel (basmul Grimm): vrăjitoarea, care intenționa să mănânce Hansel ad Gretel, este prinsă de copii în propriul cuptor.

Exemple reale de ironie din viață

redeți că nu ați auzit de exemple de ironie în viața reală? Iată câteva exemple de ironie care au avut loc:

• Este raportat că Lady Nancy Astor i-a spus odată lui Winston Churchill că dacă el ar fi soțul ei, ar face-o otrăvește-i ceaiul. Ca răspuns, Churchill ar fi spus: „Doamnă, dacă aș fi soțul vostru, aș bea-o”.
• Icehotel-ul suedez, construit din zăpadă și gheață, conține alarme de incendiu.
• Hippopotomonstrosesquippedaliophobia este denumirea oficială de teama cuvintelor lungi
• Fahrenheit 451 de Ray Bradbury este considerat un roman anti-cenzură și este una dintre cele mai interzise cărți din Statele Unite.
• Un CEO în retragere al companiei Crayola a suferit de daltonism.
• Mulți oameni au susținut și / sau au crezut că Titanic este o navă „nesfundabilă”.
• Există un remediu pentru mahmureală intitulat „părul câinelui care te-a mușcat”, care implică consumul de mai mult alcool.
• George HW Bush a declarat: „Am păreri proprii, puternice, dar nu sunt întotdeauna de acord cu ele.”

Diferența dintre Ironia verbală, Ironia dramatică și Ironia situațională

Deși există multe forme de ironie ca dispozitiv literar, cele trei forme principale ale sale sunt verbale, dramatice , și situațională. Ironia verbală stabilește un contrast între ceea ce se spune literalmente și ceea ce se înseamnă de fapt. În ironie dramatică, starea acțiunii sau ceea ce se întâmplă în măsura în care cititorul sau spectatorul știe este inversul a ceea ce jucătorii sau personajele presupun că este. Ironia situațională se referă la circumstanțele care se dovedesc a fi inversul a ceea ce se așteaptă sau se consideră adecvat.

În esență, ironia verbală și situațională reprezintă fiecare o încălcare a așteptărilor și cunoștințelor convenționale ale cititorului. Când vine vorba de ironie verbală, cititorul se poate aștepta ca afirmația sau răspunsul unui personaj să fie un lucru, deși se dovedește a fi opusul. Pentru ironie situațională, cititorul poate anticipa rezultatul unui eveniment într-un fel, deși se dovedește a se întâmpla într-un mod complet diferit.

Ironia dramatică este mai degrabă o încălcare a așteptărilor sau a cunoștințelor. Cu alte cuvinte, cititorul / publicul este conștient de informațiile pertinente sau circumstanțele care nu sunt personajele reale. Prin urmare, cititorul este lăsat în suspans sau conflict până când situația sau informațiile sunt dezvăluite personajelor implicate. De exemplu, un cititor poate fi conștient de adevărata identitate a unui super-erou, în timp ce alte personaje pot să nu cunoască aceste informații. Ironia dramatică îi permite cititorului avantajul de a cunoaște sau a înțelege ceva pe care un anumit personaj sau grup de personaje nu îl cunoaște.

Writing Irony

În general, ca dispozitiv literar, ironia funcționează ca o mijloace de portretizare a unui contrast sau discrepanță între aspect și realitate. Acest lucru este eficient pentru cititori, deoarece ironia poate crea umor și suspans, precum și prezentarea defectelor de caracter sau evidențierea temelor centrale într-o operă literară.

Este esențial ca scriitorii să țină cont de faptul că publicul lor trebuie să aibă o înțelegere a discrepanței dintre aparență și realitate în opera lor. În caz contrar, sentimentul ironiei este pierdut și ineficient. Prin urmare, cel mai bine este să fiți conștienți de așteptările cititorului sau ale privitorului cu privire la realitate pentru a crea un rezultat complet diferit și neașteptat.

Iată câteva moduri în care scriitorii beneficiază de încorporarea ironiei în opera lor:

Dispozitiv de complot

Ironia sub diferite forme este un dispozitiv de complot puternic. Evenimentele neașteptate sau comportamentele personajelor pot crea suspans cititorilor, pot spori umorul într-o operă literară sau pot lăsa o impresie mai mare asupra publicului. Ca dispozitiv de complot, ironia le permite cititorilor să își reevalueze cunoștințele, așteptările și înțelegerea. Prin urmare, scriitorii pot atrage atenția asupra temelor din lucrarea lor, în timp ce își surprind simultan cititorii cu garda jos.

Metoda de revelare

Ca dispozitiv literar, ironia nu dezvăluie doar evenimente neașteptate sau întorsături de complot. Acesta servește la prezentarea disparității în comportamentul personajelor, făcându-le mult mai complexe și realiste. Ironia poate dezvălui, de asemenea, preconcepții din partea publicului, provocându-și ipotezele și așteptările. În acest sens, este un dispozitiv eficient pentru scriitori.

Exemple de ironie în literatură

Ironia este un dispozitiv literar foarte eficient. Iată câteva exemple de ironie și cum se adaugă la semnificația unor opere literare bine cunoscute:

Exemplul 1: Colierul (Guy de Maupassant)

„Spui că ai cumpărat un colier de diamante pentru a-l înlocui pe al meu?”

„Da. Atunci nu ai observat-o niciodată! Au fost foarte asemănătoare. ”

Și ea a zâmbit cu o bucurie care a fost mândră și naivă deodată.

Doamnă. Forestier, puternic emoționată, i-a luat cele două mâini.

„O, sărmana mea Mathilde! De ce, colierul meu a fost past. Valora cel mult cinci sute de franci!”

În nuvela sa, de Maupassant folosește ironia situațională pentru a dezvălui un rezultat neașteptat pentru personajul principal Mathilde care a împrumutat ceea ce credea că este un colier cu diamante de la prietena ei Mme. Forestier pentru a purta o Din cauza vanității și neglijenței, Mathilde pierde colierul. În loc să mărturisească această pierdere prietenei sale, Mathilde și soțul ei înlocuiesc colierul cu altul și, prin urmare, suportă o datorie care le necesită zece ani de muncă pentru a le rambursa.

Într-o întâlnire întâmplătoare, Mathilde află de la prietena ei că colierul original a fost fals. Acest rezultat este ironic în sensul că Mathilde a devenit opusul femeii pe care și-a dorit să o facă și doamna. Forestier este în posesia unui real colier cu diamante mai degrabă decât unul fals. Acest sfârșit poate determina cititorul să reflecteze asupra cen-ului poveștii teme fundamentale, inclusiv mândria, autenticitatea și prețul vanității.

Exemplul 2: Nu flutură, ci se îneacă (Stevie Smith)

Nimeni nu l-a auzit, mortul,

Dar tot el zăcea gemând:

Eram mult mai departe decât credeai

Și nu fluturam, ci mă înecam.

Exemplul 3: O propunere modestă (Jonathan Swift)

Un copil va face două feluri de mâncare la un divertisment pentru prieteni; iar când familia ia singură masa, partea din față sau cea din spate vor face un fel de mâncare rezonabilă și condimentată cu puțin piper sau sare va fi foarte bine fiartă în a patra zi, mai ales iarna.

Swift folosește ironia verbală în eseul său în care susține consumul de copii ca mijloc de rezolvare a problemei foametei și a sărăciei. Desigur, Swift nu înseamnă literalmente ceea ce spune. În schimb, ironia sa verbală este folosită pentru a prezenta situația cumplită cu care se confruntă cei care sunt săraci și resursele sau soluțiile lor limitate. În plus, această ironie este menită ca o chemare la acțiune în rândul celor care nu suferă de foame și sărăcie să acționeze într-un mod caritabil față de cei mai puțin norocoși.