Istoria hârtiei este indisolubil legată de cea a culturii și științei.

Scânteia care a declanșat inventarea hârtiei a fost simplă, dar extrem de semnificativă.

Oamenii au avut o nevoie urgentă: să își comunice unele informații reciproc în formă scrisă. Informațiile trebuiau setate pe un suport ușor și durabil, ușor de transportat. Invenția hârtiei a permis înlocuirea papirusului și a pergamentului cu un material care a fost mai ușor și, odată cu apariția unor noi tehnici de producție, mai ieftin de realizat.

Sosirea suporturilor digitale a ascuns probabil rolul fundamental pe care hârtia a jucat în răspândirea cunoștințelor: nu trebuie uitat că, până acum câteva decenii, diseminarea oricărei idei necesita o foaie de hârtie.

Este interesant de observat că prima definiție a hârtiei furnizată de Enciclopedia pentru copii Treccani din Italia este: „Un material esențial pentru răspândirea ideilor în viața de zi cu zi. De-a lungul secolelor, hârtia a adus o contribuție enormă la progres, de la permiterea participării cetățenilor în viața democratică la creșterea nivelurilor de cunoaștere și educație.

Istoria hârtiei a reflectat evoluția societății umane de-a lungul secolelor: de la diseminarea cunoștințelor științifice și filosofice la răspândirea educației până la crearea genului a conștiinței politice și istorice care a dat naștere statului național modern.

Istoria hârtiei: origini chinezești

Sursele istorice acordă invenția hârtiei lui Cai Lun, un demnitar care servește curtea imperială chineză care, în 105 d.Hr., a început să producă foi de hârtie din resturi de cârpe vechi, scoarță de copac și plase de pescuit. Chinezii au păstrat secretul fabricării hârtiei gelos timp de multe secole până când, în secolul al VI-lea, invenția lor a fost adusă în Japonia de călugărul budist Dam Jing. Japonezii au învățat imediat tehnici de fabricare a hârtiei și au început să folosească celuloză derivată din coaja de dud pentru a produce singuri acest material prețios.

Istoria hârtiei: atingerea lumii arabe

Lumea arabă a descoperit secretele fabricării hârtiei în 751 d.Hr., când guvernatorul general al califatului din Bagdad a capturat doi fabricanți de hârtie chinezi în Samarkand și, cu ajutorul lor, a fondat o fabrică de hârtie în orașul uzbek. De aici, ajutată de o abundență de cânepă și lenjerie, două materii prime de înaltă calitate perfecte pentru fabricarea hârtiei, producția s-a răspândit în alte orașe din Asia, în special Bagdad și Damasc.

Procesul de fabricare a hârtiei utilizat de arabii au implicat garnitura și macerarea cârpei în apă pentru a obține o pulpă omogenă, care a fost apoi cernută pentru a separa fibrele macerate de apă. Foile astfel obținute au fost ulterior presate, uscate și în cele din urmă acoperite cu un strat de amidon de orez pentru a le face mai receptive la cerneală. În aceeași perioadă, oamenii din Egipt și Africa de Nord au început, de asemenea, să fabrice hârtie folosind aceleași tehnici folosite în lumea arabă.

Hârtia ajunge în Europa

Nu a fost până la data de 11 secolul respectiv, hârtia a ajuns în Europa, odată cu cucerirea arabă a Siciliei și a Spaniei. Cu toate acestea, hârtia a fost considerată rapid un material de calitate inferioară în comparație cu pergamentul, atât de mult încât, în 1221, împăratul Sfântului Roman Frederic al II-lea a interzis utilizarea acesteia pentru documente publice. Amidonul de orez, de fapt, era o sursă atractivă de hrană pentru insecte, ceea ce însemna că foile de hârtie nu au durat mult.

Istoria hârtiei se datorează mult producătorilor de hârtie din Fabriano, un orășel din Marche regiunea Italiei, care a început să producă hârtie folosind lenjerie și cânepă în secolul al XII-lea. Folosind noi echipamente și tehnici de producție, acești fabricanți de hârtie au introdus inovații importante:

• Au mecanizat măcinarea cârpei folosind mori hidraulice cu ciocan, reducând semnificativ timpul necesar producerii de celuloză.
• Au început să lipească foi cu gelatină, un aditiv care nu-i plăcea insectelor.
• Au creat diferite tipuri și formate de hârtie.
• Au inventat marcajul de apă.

Filigranarea a implicat utilizarea firelor metalice pentru a adăuga decorațiuni pe hârtie, care au devenit vizibile atunci când foaia a fost ținută până la lumină, permițând introducerea semnelor distinctive, semnăturilor, emblemelor ecleziastice și a altor simboluri.

Din secolul al XIV-lea, a început fabricarea hârtiei pentru a se răspândi în alte țări europene și, la sfârșitul secolului al XV-lea, odată cu invenția tipăririi de tip mobil, producția a decolat cu adevărat.Descoperirea Americii și colonizarea europeană ulterioară au adus fabricarea hârtiei în Lumea Nouă. Interesant este că în cartea sa „Hârtie: paginarea prin istorie”, Mark Kurlansky povestește o anecdotă curioasă: când coloniile nord-americane s-au răzvrătit, au boicotat toate bunurile britanice, cu excepția hârtiei fine produse de fabricile de hârtie din Londra.

Hârtia ca mijloc de comunicare în masă

Fabricarea industrială a hârtiei a început în secolul al XIX-lea odată cu extinderea ziarelor cu circulație în masă și a primelor romane cele mai bine vândute, care au necesitat cantități enorme de celuloză ieftină. În 1797 , Louis Nicolas Robert a creat prima mașină Fourdrinier, care a reușit să producă o foaie lungă de 60 cm. Întrucât cererea pentru cârpe de fabricare a hârtiei a depășit aprovizionarea, au fost căutate materiale alternative, cum ar fi pasta de lemn. Odată cu dezvoltarea de noi tehnici pentru extragerea fibrelor din copacilor, prețul hârtiei a scăzut dramatic, iar hârtia a devenit în curând un produs al consumului de masă. Numai în Marea Britanie producția de hârtie a crescut de la 96.000 de tone pe an în 1861 la 648.000 de tone în 1900.

Din nou, istoria de hârtie și istoria omenirii au fost strâns legate între ele: odată cu răspândirea hârtiei ieftine, cărțile și ziarele au devenit accesibile tuturor, ducând la o explozie de alfabetizare în rândul claselor de mijloc. Dar abia la începutul secolului, hârtia va fi folosită pentru alte utilizări, cum ar fi hârtia de toaletă și de ambalat, jucăriile și decorarea interioară.

Impactul hârtiei asupra mediului și opțiunile de mediu

Fabricarea hârtiei folosește cantități semnificative de resurse naturale: între 2 și 2,5 tone de cherestea și 30-40 de metri cubi de apă sunt necesare pentru a face o tonă de hârtie. Mai mult, electricitatea și gazul metan sunt necesare pentru alimentarea mașinilor industriale utilizate în diferitele faze de producție și, în funcție de tipul de hârtie, o serie de aditivi chimici poluanți. De aceea, ori de câte ori este posibil, este important să alegeți hârtie durabilă sau reciclată pentru a reduce impactul producției de hârtie asupra mediului.

Hârtia durabilă este fabricată din celuloză din lemn provenită din păduri certificate de Forest Stewardship Council, unde există un mediu strict, se aplică standarde sociale și economice. Hârtia reciclată, pe de altă parte, este fabricată din hârtie recuperată. Cu toate acestea, clorul utilizat pentru decolorarea acestuia, precum și alți aditivi chimici utilizați, înseamnă că hârtia reciclată nu este adesea atât de ecologică pe cât se crede în mod obișnuit. Pentru a vă asigura că alegeți un produs cu adevărat ecologic, optați pentru hârtie cu certificarea Ecolabel, eticheta europeană de calitate ecologică acordată produselor durabile din punct de vedere ecologic.

Alternative la hârtie

O alternativă excelentă la hârtia tradițională este hârtia Crush, produsă de venerabilii producători de hârtie italieni Favini, din subproduse din fructe și legume. Producția acestei lucrări eliberează cu 20% mai puține emisii de CO2 și folosește cu până la 15% mai puțină celuloză decât hârtia tradițională și este potrivită pentru multe aplicații, de la etichete de alimente și vinuri la carduri de invitație de calitate premium, cataloage și broșuri. div id = „6772298be5”>

Cea mai recentă inovație de la Favini este Remake, hârtie realizată din 25% decupaje din piele, 40% celuloză reciclată și 35 % Fibre de celuloză virgină certificate FSC. Este un material reciclabil și compostabil de înaltă calitate, perfect pentru tipărirea de publicații sofisticate și ambalaje de lux.

Un alt substitut excelent este cânepa, un material extrem de durabil care a fost folosit pentru a face hârtie din cele mai vechi timpuri, mai întâi de către Chineză și mai târziu de arabi. Cultivarea acestei plante nu necesită pesticide și oferă o cantitate de fibre la hectar care este de 3-4 ori mai mare decât pădurile tradiționale. Principalul său dezavantaj este costul procesării pastei de cânepă, care este mult mai mare decât extracția convențională de celuloză.

Articolul nostru despre istoria hârtiei se termină aici, dar suntem siguri că, datorită inovației tehnice continue, multe alte surprize ne așteaptă! Istoria hârtiei este departe de a fi terminată, iar acest material fascinant și util va rămâne la noi pentru anii următori.