Ce este un monopol natural?

Un monopol natural este o piață în care un singur vânzător poate furniza rezultatul, deoarece de dimensiunea sa. Un monopolist natural poate produce întreaga producție pentru piață la un cost mai mic decât ar fi dacă ar exista mai multe firme care activează pe piață. Un monopol natural apare atunci când o firmă se bucură de economii extinse de scară în procesul său de producție. p>

Luați în considerare exemplul industriilor grele, cum ar fi extracția minereului de fier sau extracția cuprului. Aceste industrii implică costuri fixe mari Costuri fixe și variabile Costul poate fi clasificat în mai multe moduri, în funcție de natura sa. Una dintre cele mai populare metode este clasificarea în funcție de debutul lor. Cu toate acestea, aceste industrii se pot bucura de mari economii de scară pe termen lung. Un veteran al industriei deține un avantaj distinct față de o nouă firmă care dorește să intre în afacere. Vechea firmă (monopolist natural) poate furniza întreaga ofertă a pieței la un preț mult mai mic decât prețul pe care noua firmă ar trebui să îl perceapă dacă dorește să rămână în afaceri.

Monopoluri naturale impuse

Monopolurile naturale sunt deseori înființate de guverne nu pentru a obține profituri, ci pentru a reglementa anumite piețe. De exemplu, în timpul alegerilor, multe partide politice promit că vor scădea prețurile anumitor necesități pentru a capta voturi. O modalitate relativ ușoară de a realiza acest lucru este de a utiliza un monopolist deținut de guvern pentru a stabili prețul sub prețul pieței libere. De exemplu, multe guverne europene înființează monopoluri naturale în fabricarea diverselor medicamente care salvează viețile.

Monopolurile naturale sunt, de asemenea, înființate ca o modalitate de a direcționa investițiile în cadrul unei economii. De exemplu, monopolurile naturale din anumite industrii grele împiedică investitorii privați să investească în aceste industrii. Unele guverne restricționează investitorii privați străini de a investi în industriile grele ale națiunii, cum ar fi fierul, cărbunele, cuprul și combustibilii nucleari.

Exemple

Multe dintre cele mai mari companii energetice din lume sunt monopoluri naturale pe piețele lor respective. Monopolurile naturale sunt de obicei înființate de guverne pentru furnizarea de necesități precum energia și apa. Utilitățile implică costuri ridicate de pornire și necesită investiții costisitoare în infrastructură. Prin urmare, monopolurile naturale pentru utilități sunt ușor de întreținut de către guverne. Cu toate acestea, odată cu dezvoltarea energiei nucleare ieftine în ultima perioadă, acest lucru se poate schimba în viitorul apropiat. Telecomunicațiile, internetul și apărarea națională sunt toate exemple de piețe care experimentează o anumită formă de monopoluri naturale.

Exemple clasice de monopoluri naturale:

• Căile ferate
• Utilități electrice
• Rețele sociale
• Motoare de căutare

Factori care afectează gradul de influență al puterii monopolului

1. Elasticitatea cererii de piață – Cu cât este mai mare elasticitatea cererii, cu atât este mai mică puterea de monopol a monopolistului.
2. Numărul firmelor rivale – Dacă un monopolist natural are un număr mare de rivali, atunci este incapabil să exercite o mare influență asupra pieței chiar dacă se bucură de economii de scară. Rivalii pot vinde produse ușor diferențiate sau chiar produse diferențiate artificial pentru a capta piața.
3. Gradul de interacțiune între firmele de pe piață – Doi mici producători care nu sunt în măsură să concureze separat cu monopolistul natural pot fuziona pentru a se bucura de economii de scară. Amenințarea coluziunii între potențiali rivali este un alt motiv pentru care monopolistii naturali scad adesea prețuri sub prețul competitiv.

Lecturi corelate

CFI este furnizorul oficial al financiarului global Modelare & Valuation Analyst (FMVA) ™ Certificare FMVA® Aderați la peste 350.600 de studenți care lucrează pentru companii precum Amazon, JP Morgan și certificare Ferrari program, conceput pentru a ajuta pe oricine să devină un analist financiar de talie mondială. Pentru a continua să învățați și să vă avansați cariera, consultați următoarele resurse CFI gratuite:

• Economia de piață Economia de piață Economia de piață este definită ca un sistem în care producția de bunuri și servicii este stabilită în funcție de dorințele și abilitățile în schimbare. din
• Command EconomyCommand EconomyCea mai mare activitate economică din țările din întreaga lume există pe un spectru care variază de la o economie de piață liberă pură la o economie de comandă extremă. Economia de comandă este un tip de sistem în care guvernul joacă rolul principal în planificarea și reglementarea bunurilor și serviciilor produse în țară.
• Cerere inelastică Cerere ilastică Cererea ilastică este atunci când cererea cumpărătorului nu se schimbă la fel de mult ca modificări de preț.Când prețul crește cu 20% și cererea scade cu
• Legea aprovizionării Legea ofertei Legea ofertei este un principiu de bază în economie care afirmă că, presupunând că toate celelalte sunt constante, o creștere a prețului bunurilor va avea o creștere directă corespunzătoare a ofertei acestora. Legea aprovizionării descrie comportamentul producătorului atunci când prețul unui bun crește sau scade.