Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) este o tehnică de imagistică neinvazivă utilizată în spitale și clinici pentru a produce imagini anatomice detaliate ale țesuturilor moi prin emisia și absorbția energiei radiofrecvenței gama câmpului electromagnetic prin utilizarea unor magneți puternici care produc un câmp magnetic puternic în jurul zonei care urmează să fie imaginat fără a expune corpul la radiații ionizate.

RMN este cel mai sensibil test imagistic al capului, în special al creierului. Se efectuează fie pentru simptome de lungă durată, fie pentru debutul brusc, ajutând la diagnosticarea afecțiunilor precum infecții cerebrale, accident vascular cerebral, tumori cerebrale, cauze de convulsii, anomalii de dezvoltare, hemoragii la pacienții cu traume, scleroză multiplă, tulburări ale glandei pituitare și probleme vasculare ca anevrisme, ocluzii arteriale și tromboze venoase.

Dacă se folosește sau nu un agent de contrast (în principal agenți de contrast pe bază de Gadolinium) depinde de natura bolii / afecțiunii pentru care este ordonată scanarea. Majoritatea evenimentelor acute (cum ar fi cefaleea acută, accidentul cerebrovascular acut sau atacul ischemic tranzitor, hemoragiile și contuziile) nu necesită un RMN de contrast. Unele alte afecțiuni, inclusiv tumori cerebrale, infecții, convulsii și scleroză multiplă necesită utilizarea unui agent de contrast pentru a diferenția țesutul bolnav de cel normal.

RMN-ul de contrast prezintă un risc inerent mai mare decât „simpla” „RMN. Deoarece se utilizează un agent de contrast, există riscul unei reacții alergice care ar putea duce la șoc anafilactic (o reacție alergică gravă). Fibroza sistemică nefrogenă este o complicație rară a dozelor mari de material de contrast pe bază de gadolinium utilizat la pacienți cu funcție renală slabă care suferă RMN. Mamele care primesc un RMN de contrast nu trebuie să-și alăpteze bebelușii timp de 24 până la 48 de ore.