Adhan înseamnă literal „anunț”, iar în Shari’ah acesta înseamnă anunțul făcut în cuvinte specifice în momentul salat. A fost introdus în primul an al Hijrah la Madinah. Cauza introducerii sale, în opinia lui Imamis, a fost că Gabriel a coborât cu adhan într-un mesaj de la Dumnezeu către Profet (S). Sunniții spun că ‘Abd Allah ibn Zayd a văzut un vis în care a fost învățat adhan de cineva. Când și-a raportat visul la Profet (S), el l-a aprobat.

Adhan este o Sunna

Hanafii, Shafi’ii și Imamis spun: Adhan este o sunna care are a fost recomandat cu emfază (mu’akkadah).

Hanbalis observă: este un fard kifa’i pentru bărbații care nu călătoresc în sate și orașe pentru a face adhan pentru cele cinci rugăciuni zilnice.

Statul Malikis: este un wajib kifa’i în orașele în care se ține rugăciunea de vineri și, dacă oamenii dintr-un astfel de loc abandonează și vor fi luptați din această cauză.

Adhan este nevalid în anumite cazuri

Hanbalis observă: Nu este valabil să faci adhan pentru o rugăciune funerară (salat al-janazah) sau pentru o rugăciune supererogatorie (al-salat al-nafilah) sau pentru unul îndeplinit pentru a îndeplini un jurământ (al-salat al-mandhurah).

Malikii spun: Nu este valabil pentru o rugăciune supererogatorie sau funerară sau pentru o rugăciune zilnică obligatorie efectuată după expirarea timpului său (al-salat al-fa’itah).

Starea Hanafis: Nu este valabilă pentru rugăciunile efectuate pe cei doi „ids” („idayn), pentru rugăciunea efectuată pe apariția unei eclipse (salat al-kusuf), pentru rugăciunile făcute pentru ploaie (istisqa ‘) și pentru rugăciunile tarawih și sunnah.

Șafiștii nu o consideră valabilă pentru janazah, mandhurah și rugăciuni nawafil.

Imamii observă: Shari’ah a introdus adhan doar pentru cele cinci săruri zilnice și este mustahabb pentru ei, indiferent dacă este executat ca ada ‘sau qada’, cu un grup (jama ‘) ah) sau individual (furada), în timpul călătoriei sau al șederii, ambele pentru bărbați și femei. Nu este valabil pentru niciun alt salat, mustahabb sau wajib, iar mu’adhdhin va striga „al-salat” de trei ori cu ocazia salat al-kusuf și ‘Idayn.

Condițiile pentru Adhan

Școlile sunt de acord că condițiile pentru validitatea lui adhan sunt: menținerea continuității recitalului său și a secvenței diferitelor părți ale sale și că mu’adhdhinul să fie un om musulman sănătos.1 Adhan de un copil de vârstă deosebită este valabilă. Toate școlile sunt de acord că Taharah nu este necesar pentru adhan.

Școlile diferă în ceea ce privește alte aspecte. Hanafii și șafiții spun: Adhan este valabil chiar și fără niyyah. Celălalt școlile necesită niyyah.

Hanbalis consideră că a face adhan în orice altă limbă decât araba este valabil necondiționat. Statul Malikis, Hanafis și Shafi’is: Nu este valabil ca un arab să facă adhan în niciun alt limbă, deși este valabil pentru un non-arab să o facă în propria limbă, pentru el însuși și pentru limbii săi.

Imamii observă: Adhan nu este valabil înainte de sosirea orei salat, cu excepția cazului salat al-fajr. Shafi’ii, Malikis, Hanbalis și mulți imami permit să se facă adhanul anunțului înainte de zori. Hanafii nu permit acest lucru, fără a face nicio diferență între salat al-fajr și alte salate. Această opinie este mai aproape de prudență.

Forma lui Adhan

Următoarea este forma de adhan:

Allahu akbar – de patru ori conform tuturor școli și de două ori după Malikis.

Ashhadu an la ilaha illallah – de două ori după toate școlile.

Ashhadu anna Muhammadan rasul Allah – de două ori după toate școlile.

(Mustahabb (recomandat) să spună și în acest moment: Ashhadu anna Aliyyan wali Allah – de două ori numai după Imamis. Înseamnă că mărturisesc că „Ali este protejat de Allah (de orice rău))

Hayya ‘ala al-salat – de două ori în funcție de toate școlile.

Hayya’ala al- falah – de două ori în funcție de toate școlile.

Hayyah ‘ala khayril-‘amal – de două ori numai după Imamis.

Allahu akbar – de două ori după toate școlile.

La ilaha illallah – o dată după patru școli și de două ori în conformitate cu Imamis.
Malikis și Shafi’is permit repetarea ultimei linii, considerându-l su nnah; acesta este adhanul, potrivit lor, nu este invalid dacă este recitat o singură dată, așa cum susțin imamii.

Autorul al-Fiqh ‘ala al-madhahib al-‘arba’ah menționează un consens între cele patru școli sunnite cu privire la faptul că „al-tathwib” este mustahabb. Al-tathwib înseamnă recitarea cuvintelor „al-salatu khayrun min al-nawm”, (‘Salat is better than sleep’) de două ori după „hayya‘ ala al-falah ”. Imamii îl interzic.2

Iqamah (O chemare imediat înainte de rugăciune)

Atât pentru bărbați, cât și pentru femei, trebuie să recitiți iqamah înainte de fiecare salat obligatoriu zilnic, cu salat imediat după el. Regulile aplicabile adhan, cum ar fi continuitatea, secvența, faptul că este în arabă etc., se aplică și iqamah. Forma sa este după cum urmează:

Allahu akbar – de două ori în funcție de toate școlile, cu excepția hanafilor care o cer de patru ori.
Ashhadu an la ilaha illallah – o dată după șafiți, Malikis și Hanbalis și de două ori după Hanafis și Imamis.

Ashhaduanna Muhammadan Rasulullah – o dată în opinia șafiților, Malikis și Hanbalis, și de două ori în conformitate cu Hanafis și Imamis.

Hayya ‘ala as-salat – o dată în opinia șafiților, Malikis și Hanbalis, și de două ori în conformitate cu Hanafis și Imamis.

Hayya ‘ala al-falah – o dată în opinia șafiților, Malikis și Hanbalis, și de două ori după Hanafis și Imamis.

Hayya’ala khayr il-‘amal – de două ori numai după Imamis.

Qad qamat is-salat – de două ori în opinia tuturor școlilor, cu excepția Maliki-urilor care o recită o dată.

Allahu akbar – de două ori în opinia tuturor școlilor.

La ilaha illallah – o dată în opinia tuturor școlilor.

Un grup de legiști Imami observă: Este valabil pentru un „călător” și o persoană care se grăbește să recitați fiecare frază a lui Adhan și Iqamah o singură dată.

• 1. Imamii observă: Este obligatoriu ca o femeie să spună adhan pentru salat, deși nu ca o chemare la rugăciune. În mod similar, este obligatoriu pentru femei în timp ce își țin propriul jama’ah ca una dintre ele să facă apelul adhan și iqamah într-un mod în care bărbații să nu-l audă. Cele patru școli sunnite consideră iqamah ca mustahabb și adhan ca makruh pentru femei.
• 2. Ibn Rushd în Bidayat al-Mujtahid (ed. 1935) vol.1, p.103, spune: „Alții au spus : Expresia „al-salatu khayrun min al-nawm” nu ar trebui recitată deoarece nu este o parte masnun a adhanului, iar aceasta este părerea lui al-Shafi’i. Cauza dezacordului este dacă a fost spus (ca parte a lui adhan) în timpul Profetului (profetilor) sau în timpul lui ‘Umar „. Se afirmă în al-Mughni al lui Ibn Qudama, (ediția a 3-a) vol.1, p.408: „Ishaq a spus că acest lucru a fost inovat de oameni și Abu ‘Isa a spus:„ Acest tathwib este ceva ce învățații (ahl al-‘ilm) au privit cu dezgust. Acesta este acela la auzul căruia Ibn ‘Umar a părăsit moscheea.’ ”