Șist
Șist, oricare dintr-un grup de roci sedimentare laminate cu granulație fină, formate din particule de dimensiuni de argilă și argilă. Șistul este cel mai abundent dintre rocile sedimentare, reprezentând aproximativ 70% din acest tip de rocă în scoarța Pământului.
Fritz Geller-Grimm
Șisturile se găsesc adesea cu straturi de gresie sau calcar. Se formează în mod obișnuit în medii în care noroiul, mojile și alte sedimente au fost depozitate prin curenții de transport blând și s-au compactat, cum ar fi, de exemplu, fundul oceanului profund, bazinele mării puțin adânci, câmpiile inundabile ale râurilor și playas. Majoritatea șisturilor apar în foi extinse de câțiva metri grosime, deși unele se dezvoltă în formațiuni lenticulare.
Șisturile constau în mod caracteristic din cel puțin 30% minerale argiloase și cantități substanțiale de cuarț. De asemenea, conțin cantități mai mici de carbonați, feldspati, oxizi de fier, fosile și materie organică. Unele șisturi bogate în organice, numite șisturi oleaginoase, conțin kerogen (un amestec chimic complex de hidrocarburi solide derivate din materii vegetale și animale) în cantități suficient de mari pentru a produce ulei atunci când sunt supuse unei călduri intense.
Șisturile au de obicei o structură laminată și sunt fisibile; adică prezintă tendința de a se împărți în straturi subțiri care sunt de obicei paralele cu suprafața planului de așternut. Proprietăți fizice precum permeabilitatea și plasticitatea depind în mare măsură de mărimea granulelor mineralelor constitutive. Culoarea șisturilor este determinată în principal de compoziție. În general, cu cât conținutul organic al unui șist este mai mare, cu atât culoarea acestuia este mai închisă. Prezența hematitului și a limonitului (oxid feric hidratat) dă naștere la culoare roșiatică și purpurie, în timp ce componentele minerale bogate în fier feros conferă nuanțe albastre, verzi și negre. Șisturile calcaroase (cele cu un procent mare de calcit), pe de altă parte, sunt gri deschis sau gălbui.