Perimetria sau campimetria este o modalitate de a testa în mod sistematic câmpul vizual. Este măsurarea sistematică a sensibilității la lumină diferențială în câmpul vizual prin detectarea prezenței țintelor de testare pe un fundal definit. Perimetria mapează și cuantifică mai atent câmpul vizual, în special la periferia extremă a câmpului vizual. Numele provine din metoda de testare a perimetrului câmpului vizual.

Perimetrele automate sunt utilizate pe scară largă, iar aplicațiile includ: diagnosticarea bolii, selecția postului, evaluarea competenței vizuale, proiecții școlare sau comunitare, selecție militară, și clasificări cu handicap.

Tipuri de perimetrie

Ecran tangent Cea mai simplă formă de perimetrie folosește un ecran tangent alb. Viziunea este testată prin prezentarea unor pini de diferite dimensiuni atașați la o baghetă neagră, care poate fi mutată, pe un fundal negru. Acest stimul de testare (pini) poate fi alb sau colorat. Perimetrul Goldmann Perimetrul Goldmann este un bol sferic alb gol poziționat la o distanță stabilită în fața pacientului. Un examinator prezintă o lumină de testare de dimensiuni și intensitate variabile. Lumina se poate deplasa spre centru din perimetru (perimetrie cinetică) sau poate rămâne într-o singură locație (perimetrie statică). Metoda Goldmann este capabilă să testeze întreaga gamă a vederii periferice și a fost utilizată de ani de zile pentru a urmări modificările vederii la pacienții cu glaucom. Cu toate acestea, acum perimetria automatizată este mai frecvent utilizată. Perimetrie automatizată Perimetria automată utilizează un stimul mobil mutat de o mașină de perimetrie. Pacientul indică dacă vede lumina apăsând un buton. Utilizarea unui fundal alb și a luminilor cu luminozitate incrementală se numește perimetrie „alb-pe-alb”. Acest tip de perimetrie este cel mai frecvent utilizat în practica clinică și în studiile de cercetare în care trebuie măsurată pierderea câmpului vizual. Cu toate acestea, sensibilitatea perimetriei alb-alb este scăzută, iar variabilitatea este relativ mare; până la 25-50 la sută din celulele fotoreceptoare pot fi pierdute înainte de a fi detectate modificări ale acuității câmpului vizual. Această metodă este frecvent utilizată pentru detectarea timpurie a punctelor oarbe. Pacientul se așează în fața unei cupole mici (artificiale) concave într-o mașină mică cu o țintă în centru. Barbia se sprijină pe aparat și ochiul care nu este testat este acoperit. Un buton este dat pacientului pentru a fi utilizat în timpul examenului. Pacientul este așezat în fața cupolei și i se cere să se concentreze asupra țintei din centru. Apoi, un computer luminează luminile pe interiorul cupolei, iar pacientul face clic pe buton ori de câte ori se vede o lumină. Computerul apoi mapează și calculează automat câmpul vizual al pacientului. Microperimetrie Microperimetria evaluează funcția maculară într-un mod similar cu perimetria, totuși, cu ajutorul unei imagini de fund și a unui eye-tracker.