Introducere

Furnizarea de servicii de sănătate trebuie să respecte principiile științifice și etice ale medicinei, într-un mod oportun și eficient; respectarea voinței pacientului, ceea ce implică solicitarea autorizării sale în cunoștință de cauză pentru efectuarea procedurilor de diagnostic, terapeutice și de reabilitare necesare. Deși este incontestabil că autonomia pacientului trebuie respectată pentru a lua propriile decizii, există situații în practica medicinei în care voința pacientului împiedică utilizarea tratamentului adecvat pentru a oferi asistența medicală necesară . Un exemplu cu care se confruntă medicii, în practica lor zilnică, este negativul pacienților Martorilor lui Iehova de a accepta transfuzii de sânge, în ciuda faptului că este necesar pentru tratamentul lor. Această situație îl plasează pe medic într-o situație disjunctivă pentru a respecta autonomia pacientului sau pentru a obligația sa de a acoperi pentru sănătatea pacienților săi. Ținând cont de faptul că Organizația Mondială a Sănătății a stabilit conceptul de sănătate ca: starea completă a bunăstării fizice, psihice și sociale și nu numai absența afecțiunilor sau a bolii 1. În prezentul articol vor fi revizuite concepte legate de această situație complexă, care includ: libertatea religioasă și a credințelor, drepturile pacienților, cadrele de reglementare care se aplică furnizorilor de servicii de sănătate și drepturile medicului.Pentru a prezenta aspectele care trebuie să fie luat în considerare în aceste situații și să ia o decizie bine fundamentată, din punct de vedere juridic și etic.

Libertatea sau religia și credințele

The Politic Constituția Statelor Unite Mexicane în articolul 130, subsecțiunea C, stabilește: mexicanii pot exercita slujirea oricărui cult. Pentru aceasta, mexicanii și străinii vor trebui să îndeplinească cerințele pe care le desemnează legea. 2. Legea asociațiilor religioase și a cultului public stabilește în articolul al doilea – statul mexican garantează în favoarea individului, următoarele drepturi și libertăți. în materie religioasă: Subsecțiunea a) Să aibă sau să adopte credința religioasă care ia în considerare cel mai bine și să practice, sub formă individuală sau colectivă, actele de cult sau riturile preferinței sale. Subsecțiunea c) Să nu fie obiectul discriminării, al coacțiunii sau al ostilității din cauza credințelor sale religioase și nici să fie obligat să declare în legătură cu acestea 3.

În contextul internațional, acesta este garantat prin Declarația universală al drepturilor omului, articolul 18 – Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, conștiință și religie; acest drept include libertatea de a schimba religia sau credința, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau credința, individual sau colectiv, fie în public, fie în privat, prin predare, practică, cult și respectare. Articolul 19 – Orice persoană are dreptul la libertatea de opinie și de exprimare; acest drept include să nu fie deranjați din cauza opiniilor sale, să investigheze și să primească informații și opinii și să le răspândească fără limitări de frontiere, prin orice mijloc de exprimare 4. În Regulamentul Legii asociațiilor cultelor religioase și publice, acesta se stabilește în articolul 37 – Intervenția autorităților competente în cazul comportamentelor intolerante religioase, fără a aduce atingere dispozițiilor celorlalte jurisdicții aplicabile, se va baza în principiile nediscriminării și egalității în fața legii și în dreptul fiecăruia individuale de a exercita libertatea credințelor și a cultului, fără restricții decât cele prevăzute în dispozițiile problemei 5. Se indică clar în Mexic libertatea de a manifesta și schimba religia sau credința, precum și interzicerea comportamentelor intolerante religioase. Cu toate acestea, în niciuna dintre aceste jurisdicții legale nu se precizează clar ce se întâmplă în situații legate de furnizarea de servicii de sănătate. Prin urmare, este esențial să se revizuiască alte mandate legale pentru a putea raporta în mod adecvat ceea ce a fost scris anterior în legătură cu asistența medicală.

Drepturile pacienților

Scrisoarea drepturilor generale ale pacienților, publicată în decembrie 2001, conține prerogative ale oamenilor atunci când, în caracterul lor de pacienți, primesc asistență medicală. Pentru elaborarea sa au participat Comisia Națională de Arbitraj Medical, Subsecretarul pentru Inovare și Calitate, Comisia Națională de Bioetică, Comisia Interinstituțională de Infirmerie și Direcția Generală pentru Probleme Juridice ale secretarului de sănătate.Include următoarele declarații: Comisia Națională a Drepturilor Omului, Federația Națională a Institutului Mexic de Securitate Socială, Direcția Generală Medicală a Institutului de Securitate și Servicii Sociale pentru Lucrătorii de Stat pentru a primi asistență medicală adecvată de către personal calificat, în conformitate cu necesitățile stării lor de sănătate și circumstanțele în care se acordă atenție; să primească un tratament respectuos și demn; să primească informații suficiente, clare, oportune și veridice; să decidă liber cu privire la tratamentul lor; să dea sau nu consimțământul lor în mod valid informat; să fie tratat cu confidențialitate; să aibă facilități pentru a obține a doua opțiune; să primească asistență medicală în caz de urgență; a avea un expedient clinic; să fie asistat atunci când este în neconformitate cu asistența medicală primită. Toate prerogativele sunt relevante, dar prima, în raport cu subiectul prezent, este fundamentală; dat fiind faptul că stabilește dreptul pacienților de a primi asistență medicală adecvată în conformitate cu necesitățile sale. Ceea ce implică faptul că medicul trebuie să-și întemeieze necesitățile în dovezi științifice, nu într-un mod discrețional. Legând aceste precepte, nu trebuie uitată obligația de a facilita oa doua opinie medicală, atunci când pacientul o cere. Ceea ce poate confirma necesitatea de a transfuza sau de a oferi o alternativă terapeutică, care ar fi putut fi omisă la început 6.

Cadrul legal care se aplică furnizorilor de servicii de sănătate

Cadrul legal care se aplică furnizorilor de servicii de sănătate este larg și poate să fie complex și, uneori, confuz pentru cei care exercită medicamentul. În Carta noastră Magna, în articolul al patrulea, al patrulea paragraf, se stabilește că: Fiecare persoană are dreptul la protecția sănătății. Legea va defini bazele și modalitățile de acces la serviciile de sănătate și va stabili concurența Federației și a entităților federative în materie de salubritate generală, în conformitate cu cea prevăzută în fracțiunea XVI a articolului 73 din această Constituție 7. din acest drept constituțional, emană Legea generală a sănătății, care stabilește în TITLUL AL TREIULUI Furnizarea de servicii de sănătate, CAPITOLUL I Dispoziții comune CAPITOLUL II Atenție medicală, articolul 32: Se înțelege ca asistență medicală setul de servicii furnizate persoanei, scopul protejării, promovării și restabilirii sănătății sale, care poate fi sprijinit de mass-media electronică în conformitate cu normele oficiale mexicane emise de secretarul de sănătate. CAPITOLUL IV Utilizatorii serviciilor de sănătate și ale serviciilor de participare comunitară Articolul 51. – Utilizatorii vor avea dreptul să obțină o atenție profesională și responsabilă din punct de vedere etic, precum și un tratament respectuos și demn de profesioniști, tehnicieni și auxiliari. Articolul 51 Bis 1. – Utilizatorii vor avea dreptul să primească informații suficiente, clare, oportune și veridice, precum și orientarea necesară în ceea ce privește sănătatea lor și inclusiv riscurile și alternativele procedurilor oferite, precum și diagnosticul terapeutic și chirurgical . În caz de urgență sau dacă utilizatorul se află într-o incapacitate tranzitorie sau permanentă de stat, autorizația de a continua va fi acordată cunoscutului care îl însoțește sau reprezentantului său legal; în cazul în care cele de mai sus nu sunt posibile, furnizorul de servicii de sănătate va proceda imediat la păstrarea vieții și sănătății utilizatorului, lăsând constanța în clinică oportună. CAPITOLUL III Transplant. Articolul 334: pentru a efectua transplanturi de donatori care și-au pierdut viața, următorul trebuie îndeplinit: I. Verificați, anterior extracției organelor și țesuturilor și de către un medic diferit de cei care vor interveni în extracția organelor sau țesuturilor, pierderea vieții pacienților, în termenii ceruți în acest titlu 8. Pentru aplicarea legislației indicate anterior se aplică respectarea REGULAMENTULUI Legii generale a sănătății în materie de furnizare de servicii și atenție medicală. În articolul 71 se desemnează: Unitățile publice, sociale sau private care oferă servicii de asistență medicală pentru internarea pacienților, sunt obligate să acorde asistență medicală imediată oricărui utilizator, în caz de urgență care apare în apropierea lor. Articolul 72. – Se înțelege ca urgență, orice problemă medico-chirurgicală acută, care pune în pericol viața, organele sau funcția și care necesită asistență medicală imediată. Articolul 73. – Responsabilul serviciului de urgență al unității este obligat să ia măsurile necesare care să asigure evaluarea medicală a utilizatorului și tratamentul complet al urgenței sau stabilizarea condițiilor generale ale acestora, pentru a fi transferat. Articolul 80.- În toate spitalele și atâta timp cât starea pacientului o permite, la intrarea sa trebuie colectată o autorizație scrisă și semnată pentru a exercita, în scopuri terapeutice și diagnostice, procedurile chirurgicale medicale necesare în funcție de starea lor, trebuind să-l informeze în mod clar tipul de document prezentat pentru semnarea lor. Această autorizație inițială nu exclude necesitatea adunării după corespondența fiecărei proceduri care implică un risc ridicat pentru pacient. Articolul 81. – În caz de urgență sau când pacientul se află într-o stare de incapacitate tranzitorie sau permanentă, documentul la care se referă articolul de mai sus va fi subscris de cel mai apropiat familiar care îl însoțește sau, în cazul său, de tutor sau reprezentant legal, odată informat despre natura autorizației. Atunci când nu este posibilă obținerea autorizației prin incapacitatea pacientului și absența persoanelor la care se referă paragraful de mai sus, medicii autorizați ai spitalului în cauză, evaluarea prealabilă a cazului și în conformitate cu cel puțin doi dintre ei, vor efectua procedura terapeutică necesară, lăsând constanță scrisă în dosarul clinicii 9. Explicit, în Norma oficială mexicană NOM-003-SSA2-1993, „Pentru dispunerea sângelui uman și a componentelor sale în scopuri terapeutice”, specifică: Receptorul de sânge și dintre componentele sale, trebuie să aibă o tulburare care nu poate fi modificată prin alte mijloace terapeutice, doar transfuzie 10. În timp ce pacientul trebuie să-și ofere autorizația pentru efectuarea procedurilor medico-chirurgicale, se stabilește că serviciile de asistență medicală sunt setul de servicii oferite individului, cu scopul de a-și proteja, promova și restabili sănătatea, iar medicul trebuie să ofere o atenție oportună și calificată. Prin urmare, nici utilizatorul, nici furnizorul de servicii de sănătate nu pot fi obligați să efectueze proceduri care contravin acestor precepte. Astfel încât, atunci când un pacient refuză să accepte o transfuzie sanguină, furnizorul de servicii de sănătate nu poate fi obligat să efectueze proceduri medico-chirurgicale în care transfuzia sanguină este justificată. Scenariul este diferit în acele cazuri de urgență, deoarece în cazul necesitării unei transfuzii și dacă pacientul nu are posibilitatea de a lua o decizie și nu este prezent niciun reprezentant familiar sau legal, furnizorii de servicii de sănătate vor trebui să ia decizia pe baza pe principiile științifice ale medicinei. Care va trebui să fie pe deplin acreditat în expedientul clinic al pacientului.

Drepturile medicului

Pe lângă faptul că pacienții au drepturi incontestabile și irefutabile, personalul de sănătate are prea multe drepturi pentru a-și exercita activitatea de muncă. Comisia Națională de Arbitraj Medical a fost însărcinată cu efectuarea elaborării Scrisorii Drepturilor Generale a Medicilor, acestea fiind publicate și difuzate de diverse medii și integrate în următorul Decalog: Să exercite profesia într-un mod liber, fără presiuni ale orice natură; Să lucreze în facilități adecvate și sigure care să le garanteze practica profesională; Să aibă la dispoziție resursele necesare exercitării lor profesionale; Să se abțină de la garantarea rezultatelor asistenței medicale; Să primească un tratament respectuos de la pacienți și familiarii acestora, precum și de la relațiile personale cu munca lor profesională; Să aibă acces la educație medicală continuă și să fie considerați în egalitate de șanse pentru dezvoltarea lor profesională; Să aibă acces la activități de investigație și predare în domeniul profesiei lor; Să se asocieze pentru a-și promova interesele profesionale; Pentru a-și proteja prestigiul profesional; Pentru a primi remunerație pentru serviciile prestate 11. În ele se întruchipează dreptul personalului de sănătate de a-și exercita profesia într-un mod gratuit și fără presiuni de orice natură; ceea ce poate fi interpretat ca antagonist cu autonomia pacienților. Cu toate acestea, că acestea nu sunt principii opuse, medicul este obligat să informeze pacientul cu privire la propunerile diagnostice și terapeutice ideale pentru fiecare caz, iar pacientul trebuie să autorizeze realizarea lor. Ceea ce nu implică faptul că medicul este obligat să efectueze o procedură care atacă principiul științific al medicamentului, astfel încât drepturile pacienților și ale furnizorilor de servicii de sănătate să rămână protejate.

Concluzii

Medicamentul necesită achiziționarea și aparatul de cunoștințe bazate pe dovezi științifice, abilități, criterii clinice, experiență, compromis, atitudine de serviciu, luarea deciziilor în perioade scurte de timp în diferite contexte. Dacă adăugăm la aceasta interacțiunea cu pacientul, familiarii săi și echipa de sănătate, putem asigura că este o disciplină complexă, supusă unor schimbări neașteptate, care nu pot fi prevenite, care condiționează un risc ridicat de a comite greșeli involuntare.În timp ce noi factori adaugă faptul că aderarea dificilă la aceste precepte, riscul de a comite greșeli crește și securitatea pacientului este pusă în pericol. Negativul acceptării transfuziei de către Martorii lui Iehova atunci când acest lucru este indicat corect, în conformitate cu preceptele medicamentului, încearcă să împiedice securitatea lor ca pacient. După cum sa menționat anterior, drepturile pacienților nu sunt supuse discuției, printre care și autonomia lor de a accepta sau de a refuza procedurile de diagnostic și / sau terapeutice propuse pentru îngrijirea lor medicală. Pentru medic trebuie să fie clar că există linii directoare existente care îl obligă să respecte decizia pacienților, dar trebuie de asemenea acceptat faptul că bogăția maximă de păstrat pentru medic este sănătatea și viața pacientului. Din această cauză, atunci când se prezintă acest tip de situații, medicul va trebui să ia o decizie care să respecte normativitatea actuală, decizia pacienților și obligația sa ca responsabil al atenției medicale a pacienților. Pentru aceasta, factorul descris va trebui să fie luat în considerare pentru a lua decizia corectă fără a încerca împotriva drepturilor pacienților, a cadrului legal activ și a obligației sale ca furnizor de servicii de sănătate. Din activitatea colegială a Comisiei Naționale de Arbitraj Medical, Subsecretar pentru Inovație și Calitate, Direcția Generală a Problemelor Juridice a Secretarului pentru Sănătate, Direcția Generală a Asociațiilor Religioase a Secretarului Guvernării, Centrul Național al Transfuziei Sanguine, Comisia Națională pentru Drepturile Omului, Academia Mexicana de Chirurgie, Comisia Nationala de Bioetica si Academia Nationala de Bioetica; au fost emise șase recomandări pentru atenția pacienților Martorilor lui Iehova. 1. – Pentru a transfuza este necesar să obțineți o scrisoare de consimțământ informat. 2. – Dacă transfuzia este considerată indispensabilă, în conformitate cu criteriile stabilite, într-o procedură electivă, permiteți participarea medicilor din comitetele de legătură ale martorilor lui Iehova, pentru a aprecia alte alternative. 3. – Nu refuzați spitalizarea, în ciuda donatorilor de sânge furnizați. 4. – Atunci când nu se poate prezenta pacienții Martorilor lui Iehova fără sânge, atenția medicală nu trebuie suspendată și, dacă este posibil, pacientul trebuie transferat la o unitate medicală cu această capacitate. 5. – În caz de stare de necesitate (urgență reală), medicul trebuie să păstreze viața înainte de alte bunuri juridice și trebuie respectată libertatea sa prescriptivă. 6. – Instituțiile sanitare trebuie să promoveze crearea de comitete spitalicești de medicină transfuzională, pentru a sprijini luarea deciziilor și ghiduri difuze pentru medicina transfuzională. Recomandările de mai sus au fost prezentate înaintea Plenei Consiliului Național al Sănătății, unde s-a luat acordul de adopție și difuzare asupra sectorului sănătății 12. Cel mai important pentru medic este să nu refuze niciodată atenția, să nu abandonezi pacientul și să păstrezi sănătatea și viața pacientului, care reprezintă o bogăție maximă pentru orice medic. Aplicarea acestor recomandări poate preveni apariția conflictelor dintre pacient și medic și poate respecta drepturile ambelor părți.